Povestile lui Wilhelm Hauff (28)

Tînărul englez(1)

—   Stăpîne! Eu sunt german din naştere şi prea am stat puţin în ţara dumneavoastră ca să pot povesti un basm persan sau o minunată poveste despre sultani şi viziri.

Îmi veţi îngădui, aşadar, să vă istorisesc ceva din patria mea, fapt care vă va face poate plăcere. Din păcate, poveştile noastre nu-s totdeauna atît de alese ca ale dumneavoastră, adică în ele nu este vorba de sultani sau de regii noştri, nici despre viziri şi paşale, miniştri care, la noi, se numesc de justiţie, de finanţe, consilieri sau alţii de soiul ăsta, ci ele povestesc, în cazul cînd nu e vorba de soldaţi, de oamenii de rînd, care duc un trai tihnit.

Educatie sanitara in comunism (12)

Cetatea de nepătruns

Remus este aşezat în ultima bancă a dasei a IV-a şi tot ultimul este în coloană la ora de educaţie fizică. Dimpotrivă, la cîte un joc sportiv sau în alte situaţii, tovarăşa învăţătoare îl aşează pe el primul în şirul de copii. Motivul este simplu: Remus este cel mai înalt, cel mai bine dezvoltat dintre toţi colegii săi.

De partea coruptilor

M-am tot intrebat care o fi explicatia pentru faptul ca diversi romani, unii dintre ei oameni inteligenti, se situeaza de partea coruptilor din politica, justitie, administratie etc. Pur si simplu mi se intampla cateodata sa citesc pe cate un blog, sau pe cate un wall, niste enormitati logice imense, tradand carente morale profunde si o reavointa cel putin suspecta - toate astea la oameni care mi se parea ca ar trebui sa fie de partea cealalta. Si sincer sa fiu, pana nu demult nu am reusit sa inteleg ce se intampla cu oamenii astia.

Dupa 20 de ani

Acum 20 de ani, daca va aduceti aminte, puterea in Romania era in intregime in mainile lui Ion Iliescu si ale PDSR (inaintasul actualului PSD). Premier era Nicolae Vacaroiu. In guvern se aflau oameni de trista amintire -  Iulian  Mincu la sanatate, Valer Dorneanu la relatia cu Parlamentul, Dan Matei Aghaton la turism, Doru Ioan Taracila la interne, Liviu Maior la invatamant, traseisti precum Teodor Melescanu (externe), specialisti gen Mircea Cosea ori Florin Georgescu, oameni de stiinta si de cultura - Alexandru Mironov, Marin Sorescu. Vacaroiu si ai lui erau acuzati de coruptie, guvernarea era abuziva, Iliescu batea in continuare campii cu "rastalmacirea" si cu "mai animalule", oamenii erau satui, asa ca dupa doi ani au pus stampila pe Constantinescu zis Infrantul - cea mai proasta alegere pe care puteau s-o faca.

Secretul Pădurii Bătrâne (16 - final)

Avalanşa

   În pădure nu se mai respira atmosfera dinainte; nu pentru că nu se mai vedeau duhurile sub formă de oameni şi de animale, sau pentru că Bernardi era de negăsit. Un element de nedefinit ajunsese să lipsească. O întreagă viaţă care altădată fremăta în aer se închisese în interiorul trunchiurilor. Atinsă în sfârşit pacea, duhurile stăteau în trupul brazilor să facă socoteala anilor. Şi colonelul colinda fără răgaz, căutând în jurul său cu privirea, ca în ultima zi petrecută de el în cazarmă, înainte de a-şi părăsi regimentul, când el inspectase de repetate ori dormitoarele, simţind cum lucrurile acelea nu mai erau ale sale, că autoritatea sa, construită cu răbdare, cu trudă de ani de zile, dispăruse deodată, că soldaţii, care ieri încă mai tremurau la o privire de-a sa, mâine l-ar fi considerat un egal al lor şi poate nici măcar nu l-ar mai fi salutat pe stradă.

Din capturile lui Elliott Erwitt (8)

Secretul Pădurii Bătrâne (15)

Coşmarurile

   Să fi fost fumul incendiului sau alte cauze necunoscute, Benvenuto căzu la pat. Procolo aduse un medic, care-i găsi ceva la plămâni, consideră răul îngrijorător şi prescrise un medicament. În după-amiaza aceleiaşi zile, doctorul se-ntoarse să-i facă băiatului o injecţie ca să-i scadă febra.

  În seara aceea ploua. Colonelul îl întovărăşi pe doctor până la uşă. Ziua se sfârşise. Din codrul dimprejur bezna ieşea adunându-se în jurul casei. Doctorul, ieşind afară, privi în jur bănuitor.

   

Canonizarea lui Ioan Paul al II-lea - un pas uriaș spre normalitate

Biserica creștină se sprijină pe un număr de absurdități atât de mari încât nu e de mirare că foarte multă lume se îndepărtează de dogmele ei și preferă să creadă independent în Cristos. Și eu mă gândesc adesea că pot să cred liniștit că a existat un om care a făcut minuni, care a fost răstignit pe cruce și a înviat, dar nu am cum să accept că dacă am comis niște păcate în tinerețe și nu m-am dus să mă spovedesc la un popă burtos, o să ard la infinit în focul Gheenei.

România needucată (9)

Cazul „Cu ochii lor”

De câte ori se întâmplă câte ceva într-un colţ uitat de timp al ţării noastre, fie că alunecă vreun teren, fie că intră nişte mineri în grevă, fie că e secetă etc, imediat cei implicaţi apar la televizor şi cer ca toţi aleşii şi numiţii neamului să se prezinte la faţa locului. După care, din dorinţa de a câştiga voturi, politicienii se duc prin respectivele văgăuni, se plimbă de colo colo, clatină din cap compătimitor, dau mâna cu cei în suferinţă, fac promisiuni din cele mai aberante, apoi pleacă mulţumiţi. Oamenii rămân cu problemele lor, nimeni nu-i ajută în mod real cu nimic, dar ei sunt fericiţi: acum nimic nu mai e ca înainte, a fost premierul printre noi, a zbierat puţin la prefect, a luat-o cu „fă” pe aia de la mediu, ne-a zis că alocă fonduri, gata, putem să stăm liniştiţi.

Invrednicire (11)

In ziua aceea, când ploaia de cărăbuşi încetase,
când aerul mirosea a aripi de fluturi bătrâni şi nefericiţi,
iar lumina soarelui pe brusturii de lângă poartă
avea reflexe de cobalt, molibden şi vanadiu,
în ziua aceea amăgitoare şi tactilă,
îngerul adormit din spatele sobei s-a trezit brusc şi mi-a spus:

Măgăria rromânească

Apar mereu pe Facebook postări cu titluri din categoria „Senzaţional! Ce-a păţit un bătrân când a vrut să deschidă uşa frigiderului”. Dacă vrei să vezi despre ce e vorba, dai, ca omul, click şi ajungi pe un site din cele care promovează prostul gust, pseudo-valorile artistice şi umorul gros, rupestru. Acolo constaţi că e vorba de un clip care poate fi găsit pe youtube (cu condiţia să ştii cum se cheamă, chestie pe care nu o afli din site-ul pe care ai ajuns). Dacă vrei să-l urmăreşti, dai play şi... ce să vezi? Îţi apare o ferestruică în care găseşti următorul text: "Deblochează acest clip distribuindu-l pe Facebook". Adică, pentru a continua vizionarea, trebuie să apeşi un buton care va face ca pe wall-ul tău să apară clipul respectiv, ca şi cum tu ai fi unul dintre cei care-l recomandă, pentru că-ţi place. Mie treaba asta mi se pare că nu este corectă şi nici nu cred că ar fi agreată de cei de la youtube. Mă întreb dacă n-a reclamat-o deja cineva.

Putregaiul medical

Una dintre cele mai detestabile categorii profesionale din România este cea a medicilor. Ştiu că pentru asta o să-mi sară în cap multă lume, dar nu-mi voi schimba părerea. Cred că fiecare dintre noi a avut de-a face cu medicii români şi, în afară de cazul în care era vorba despre rude sau prieteni, întotdeauna a fost necesar ca ei să primească şpăgi mai mari sau mai mici pentru a-şi exercita, pur şi simplu, profesia. Toată lumea ştie lucrul ăsta şi nimeni nu are nici cea mai mică îndoială că pentru a fi tratat cum se cuvine trebuie să plăteşti la negru.

Secretul Pădurii Bătrâne (14)

Incendiul

   După singurătatea din iarnă, căsuţa din La Spacca se redeschise vieţii mai bătrână cu un an (ca, de altfel, toate celelalte case) în primăvara lui 1926.

    Se întoarseră Benvenuto şi colegii săi, se întoarseră zilele cu soare şi cu jocuri la picioarele brazilor gigantici, în prezenţa unor mulţimi de păsări şi de rozătoare.

    — Veţi vedea cum s-a schimbat Benvenuto, nici măcar nu-l veţi mai recunoaşte, le spusese Matteo brazilor, din dorinţa de a se arăta bine informat.

 

Marin Preda si inundatiile

Cărţile deasupra apei

Ca oricăruia dintre noi, ştirea nu mi-a venit dintr-odată ca să arate amploarea catastrofei, ci într-un mod răsfrânt şi treptat.

Pentru un om care trăieşte în sfera închipuirii, cum este scriitorul, astfel de catastrofe, de cele mai multe ori, prin brutalitatea lor, îl readuc la realitatea reală şi îl pun în situaţia să-şi dea seama de limitele artei sale. Într-adevăr, la ce mai folosesc cărţile când ele plutesc pe apă? Cel care le scrie se poate simţi micşorat şi se poate întreba cum să-şi ajute semenii, ce să facă pentru ei, când el nu ştiuse decât să scrie. 

Romania needucata (8)

Cazul Mihai Vlasov

Vad la televizor ca tovarasul Mişu Vlasov, fostul presedinte al Camerei de Comert, a primit arest la domiciliu pentru faptele lui de coruptie - uriase, bineinteles. Omul e nascut in 1943, adica a ajuns la varsta de 71 de ani  si nu s-a lasat de potlogarii. Inca din vremea lui Ceausescu, judecator fiind, a fost dat afara din justitie si bagat la zdup pentru luare de mita. A fost implicat in nenumarate alte scandaluri, dar, avand protectie politica (sa ne amintim doar de ginerele lui, Cristian David, fost ministru de interne, cercetat si el acum pentru fapte de coruptie), nu a fost niciodata anchetat.

Povestile lui Wilhelm Hauff (27)

Spre ziua a noua

Aceasta a fost povestea robului din Ţara Francilor; după ce sfîrşi, şeicul Ali Banu porunci să i se dea şi lui şi celorlalţi robi poame pentru a se răcori şi, în timp ce aceştia mîncau, stătu de vorbă cu prietenii lui.

Tinerii pe care îi adusese bătrinul avură numai cuvinte de laudă pentru şeic, pentru casa lui şi pentru toată rînduiala de acolo.

—    Intr-adevăr, spuse tînărul grămătic, nu-i nimic mai frumos decît să asculţi poveşti. Aş putea să stau astfel zile întregi, cu picioarele încrucişate, cu braţul sprijinit de o per­nă, cu fruntea în palmă, şi, dacă s-ar putea, cu narghileaua cea mare a şeicului în cealaltă, şi să ascult poveşti. Cam aşa îmi închipui că trebuie să fie traiul în grădinile lui Mahomed.

Din capturile lui Elliott Erwitt (7)

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(19)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (5)

Sfârşind, maşina neagră făcu o plecăciune, iar regele Genialon rămase pe gânduri, meditând atât de adânc şi de trist, încât cei de faţă începură să privească chiorâş la Trurl, pentru că întunecase mintea regelui cu asemenea povestire. Dar regele zâmbi de îndată şi întrebă:

— Mai ai vreo poveste ca asta pusă deoparte, maşină dragă?

— Stăpâne – răspunse maşina, înclinându-se până la pământ – am să-ţi spun istoria ciudat de abisală a lui Clorian Teoriţius Clapostol, intelectric şi gândant mamonistic.

Secretul Pădurii Bătrâne (13)

Prăpădul  

   În primele zile ale lui noiembrie, Sebastiano Procolo îşi cumpără un aparat de radio. Un muncitor urcă din Fondo ca să instaleze antena şi să-l înveţe pe colonel cum funcţionează mecanismul. Apoi, singur, Procolo citi un manual tehnic. În seara de 8 noiembrie instalarea era gata. Se lăsase noaptea când, în prezenţa colonelului, muncitorul făcu verificarea definitivă.

 

Invrednicire (10)

Ceasul mecanic
Stiu, da, cat de greu ti-ar fi fost
in lipsa mea oricat de putin sa aranjezi prin casa.
Ce deprimare, ce sentiment al zidirii de vie
te-ar fi invaluit, precum iedera
batranele ziduri ale bisericilor neterminate,
daca ai fi-ncercat sa improspatezi apa
din glastra cu crini,
ori praful sa-l indepartezi de pe clapele pianinei.

Experiențe la frontieră

Ieri, drumul Timișoara-Hanovra mi-a oferit două experiențe interesante, atăt prin ele însele cât și prin concluziile pe care le poți trage comparându-le. O să le povestesc pe amândouă aici, rugându-i pe toti cei care sunt dispuși, să mediteze puțin la câteva din păcălelile care ni se vând nouă despre Europa și europenilor despre noi.

Neputința

Am fost la vechiul apartament de pe strada București - primul apartament în care am locuit după ce m-am mutat la Timișoara. Acolo am văzut pentru întâia oara zâmbetul Mariei - incredibilul zâmbet al bebelușului, cel care e bucurie pură, fericire, dăruire necondiționată. Acolo am trăit cei mai frumoși ani - cei în care aveam copil mic, în care pregăteam seară de seară vănița și spălam mica piele de înger, anii în care devenisem expert la înfășat și la plimbat cu căruciorul, la răzuit morcovi pentru supă, la preparat ceaiul și, mai târziu, la inventat povești cu animale.

Cristos, John Wayne si ciolanele

În perioada asta, creștinii (fie ei credincioși sau nu) își urează unii altora să fie mai buni. Foarte frecvent se trimit mesaje cu conținut moral, în care se face apel la exemplul lui Cristos, ori se redau întâmplări din cele aproape neverosimile cu oameni care se jertfesc pentru semenii lor etc. Fapte înălțătoare, exemple luminate, vin toate să contribuie la un fel de mare împăcare generală prilejuită de Învierea Domnului. 

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(18)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)

Regele Genialon îi întinse lui Trurl o cupă plină de ioni, sculptată splendid în valuri de probabilitate, care săltau cu fotoni contraparaleli, acesta la rându-i o umplu şi făcu un semn, după care a treia maşină se apropie de mijlocul peşterii şi, făcând o plecăciune, începu cu glas electronic, curgător şi modulat:

Din capturile lui Elliott Erwitt (6)

Secretul Pădurii Bătrâne (12)

Căruţaşul

   La 26 iulie l925, o zi foarte caldă, spre amiază, colonelul observă, departe, înaintând pe drumul din fundul luminişului, un car tras de un cal mare. Curios, se duse spre el şi în câteva minute îl ajunse. Era convoiul ciudat descris de vântul Evaristo în „Buletinul de ştiri”. Căruţaşul, cu o pălărie mare neagră pe cap, era mai înalt cu cel puţin o palmă decât colonelul. Şi calul era de dimensiuni ieşite din comun. Asemenea care, de altfel, nu se mai văzuseră niciodată; era format dintr-o ladă mare, toată lăcuită în negru şi închisă cu un capac. De departe părea un sicriu.

  

Educatie sanitara in comunism (11)

Gustarea buclucaşă

Trimestrul al treilea era pe terminate şi odată cu el se încheia şi anul şcolar. În vara aceea veniseră căl­durile parcă mai devreme ca oricând.

Costel era ascultat la toate materiile şi notele la teze erau mulţumitoare. Totuşi, elev conştiincios, cum era, zi de zi îşi pregătea cu sîrguinţă lecţiile care li se mai dădeau.

Din povestile lui Constantin Ţoiu(1)

După ce lovitura s-a dus

Crin sosea în ziua aceea în Bucureşti cu un tren de la miezul nopţii. Nu-l mai văzusem de patru ani, şi o carte poştală, singura din acest timp, cu scrisul lui dezordonat, acum răbdător aşternut, îmi anunţa întoarcerea. Nu încheiase cu „la revedere", nici cu „te îmbrăţişez"; scrisese apăsat, caligrafic: Salu­tări lui Titi.

Invrednicire (9)

Ziua tăcerii 

Există o zi, a spus grădinarul
când poţi vedea aievea monadele lui Leibniz

zbenguindu-se printre crini

şi lemniscata lui Bernoulli oglindindu-se cu nesaţ

în picăturile de rouă suspendate de spinii

cactuşilor Opuntia.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(17)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (4)

Ascultaţi, domnii mei, istoria lui Prohabicus, regele ţâmbrilor, deutonilor şi nătăgoţilor, pe care poftele sale l-au dus la pierzanie.

Prohabicus se trăgea din marele neam al ghinţanilor, neam împărţit în două mari ramuri: ramura drepţilor, care stăpânea, şi a stângilor, numiţi şi lastângacotitori, care fuseseră îndepărtaţi de la putere şi din cauza aceasta erau plini de ură faţă de domnitori. Părintele lui, pe nume Holerion, avusese o legătură morganatică cu o maşină obişnuită, care ştia să coasă brăţări la carâmbii cizmelor şi Prohabicus a moştenit din partea mamei înclinaţia spre cizmărie, iar din partea tatei timiditatea şi lascivitatea. 

Din capturile lui Elliott Erwitt (5)

O poveste a lui Bertram Chandler

Cuşca

Captivitatea este întotdeauna o experienţă umilitoare oricât de filozofic ar privi lucrurile prizonierul. Captivitatea este prin ea însăşi ceva neplăcut, dar captivul poate, cel puţin, să vorbească cu cei care l-au închis, poate să-şi exprime necesităţile şi, uneori, poate să discute cu ei de la om la om.

Captivitatea este de două ori umilitoare atunci când cei care te-au capturat te tratează, cu bună ştiinţă, ca pe un animal inferior.

Secretul Pădurii Bătrâne (11)

Buletinul de ştiri

  După câteva zile Matteo se întoarse la casă. În biroul său, colonelul îşi curăţa o cutie de compas.

   — Noutăţi? Noutăţi? întrebă vântul cu un ton care ar fi putut fi mai respectuos.

  — Nimic, răspunse Sebastiano Procolo. Lucrurile au mers prost, n-am putut face nimic şi mi-e şi teamă că m-am compromis.

Mașina de trăit(1)

Există oameni pe care-i poți asemui unor mașini de trăit. Pentru ei, a trăi nu este decât o ocupație oarecare, cum ar fi decorarea casei, ori curățenia de primăvară. Și ocupația de a trăi, precum oricare alta, poate deveni eficientă, cred acești oameni, prin aplicarea câtorva metode simple, din gama „planificare, organizare, control”. Viața, după ei, funcționează precum un proces de producție dintr-o fabrică: nu trebuie decât să alegi o cale și apoi să mergi pe ea, neabătut, făcând din mers corecturile necesare, pe baza regulamentelor verificate în timp de alte mașini de trăit. Astfel asigurat, poți să te apuci să trăiești. Și aceste mașini de trăit chiar trăiesc - așa cum mașina de găurit face găuri, mașina de tuns iarba tunde iarbă și mașina de cusut coase. 

Windows XP - true lies

Pe data de 8 aprilie, popularul sistem de operare Windows XP, lansat in 2001, a incetat, oficial, din viata. Utilizatorii vor fi obligati sa aleaga alte versiuni de Windows, cel mai probabil inlocuitorul lui XP urmand a fi, in urmatorii ani, Windows8. Asta nu inseamna ca XP nu mai poate fi folosit. Cine-l are, poate sa-l exploateze in continuare, diferenta fiind ca Microsoft nu mai ofera asistenta, ceea ce inseamna ca daca folosesti XP, esti mult mai expus decat inainte unor atacuri ale rauvoitorilor. Solutia ar fi destul de simpla: nu mai umblati aiurea, limitati-va la cateva site-uri sigure, nu mai dati click fara discernamant pe orice link primit in mail, instalati-va un antivirus si asigurati-va ca e intotdeauna la zi cu definitiile virusilor. Si documentati-va permanent, pentru ca sunt multe alte metode de a va proteja.

Flori și florii

Azi sunt Floriile şi în oceanul Internetului a început, ca în fiecare an, să vuiască un Tsunami de urări de tipul „Fie ca Domnul să va dea vouă, celor care purtaţi nume de flori, o zi plină de fericire, multe bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor”. Sigur că n-am nimic cu urările, este minunat ca oamenii să-şi dorească unii altora o mulţime de lucruri bune şi frumoase. Dar nu înţeleg ce legătură au Floriile cu florile.

Și mulți își așterneau hainele pe cale, iar alții așterneau ramuri,
pe care le tăiau de prin grădini (Marcu 11,8)

Din capturile lui Elliott Erwitt (4)

Povestile lui Wilhelm Hauff (26)

Piticul Nas-Lung (4)

Dar nu plecă bucuros. Pentru el sosise ziua ruşinii şi a nenorocirii. Nu ştia cum să facă plăcinta. De aceea se duse în camera sa, plîngîndu-şi soarta. Atunci gîsca Mimi, care avea voie să umble prin cameră, se apropie de el şi-l întrebă care este cauza suferinţei sale.

—   Şterge-ţi lacrimile! îi spuse ea cînd auzi de plăcinta crăiasă. Bunătatea aceasta se afla deseori pe masa tatălui meu şi ştiu oarecum de ce-i nevoie pentru a o face; iei cutare şi cutare, pui atît şi atît, şi chiar dacă n-o să aibă tot ce-i trebuie, boierii n-or să fie prea năzuroşi.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(16)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (3)
Odată, Marele Constructor Trurl a fost chemat de regele Sugrumunc al Treilea, Stăpânul Fierasiei, care a vrut să afle de la el cum poţi să ajungi perfect şi care sunt transformările de corp şi de suflet, absolut necesare pentru asta. Atunci Trurl i-a răspuns cam aşa:

— Mi s-a întâmplat să ajung pe planeta Legaria şi, cum procedez de obicei, oprindu-mă la un han, am hotărât să nu-mi părăsesc odaia până ce nu fac cunoştinţă pe îndelete cu istoria şi obiceiurile legarienilor. Era iarnă, afară bătea un vânt zdravăn. În clădirea mohorâtă nu mai era nimeni în afară de mine.

Secretul Pădurii Bătrâne (10)

Noua santinelă

  Iată-ne la faimosul episod întâmplat la începutul lui iulie l925: Sebastiano îl luă cu sine pe băiat în pădure, cu intenţia de a-l abandona, ca să moară acolo.

  Ii poruncise lui Matteo să nu se apropie deloc de copil; lui Bernardi, să suspende strângerea lemnelor în pădure; toate duhurile trebuiau să stea închise în copacii lor şi să nu dea semn de viaţă. Astfel Benvenuto nu ar fi putut fi ajutat de nimeni.

Invrednicire (8)

CERTITUDINEA

Oh, spaima, insuportabila spaima

ca nu mai e timp sa cer indurare pentru vina

de-a le fi spus tuturor celor care au vrut sa ma asculte

ca mintea este facuta din tarana -

Cosmicomicariile lui Italo Calvino (12)

Spirala

Pentru majoritatea moluştelor, forma organică vizibilă nu prezintă mare importanţă în viaţa membrilor unor specii, dat fiind că nu se pot vedea unul pe celălalt şi nu percep decît vag pe ceilalţi indivizi sau mediul în­conjurător. Acest lucru nu exclude existenţa, indepen­dent de orice legătură cu vizibilitatea, a striaţiilor viu colorate sau a formelor care ne apar frumoase (ca de exemplu la numeroase cochilii de gasteropozi).

 

Femei comuniste (7)

Traiţi bine?

CONSTANŢA SEMENIUC, preşedintele C.A.P. Tîrgu Trotuş, judeţul Bacău

—       N-aş spune că ne plîngem.

Cu o asemenea întrebare se intră repede în vorbă. Mai ales cînd îţi alegi „eroul“ din auto­buzul cu care descinzi în sat. Se întîmplase să stăm alături, pe aceeaşi banchetă. Fire deschisă, răspunsese fără s-o bîntuie niscai suspiciuni. Şi se recomandase: Constanţa Semeniuc.

 

Educatie sanitara in comunism (10)

Unde mi-e căciula

Ceasornicul deşteptător sună îndelung. Răducu se răsuci, îşi trase mai bine plapuma peste cap şi continuă să doarmă.

Părinţii intrau în schimbul doi, plecaseră deja.

Ileana, surioara dintr-a şasea învaţă după amiază. S-a făcut ora şapte. Văzînd că nu se trezeşte, trase pla­puma de pe el şi-l obligă să se scoale. Răducu, somno­ros cum era, pierdu minute bune pînă se trezi, apoi făcîndu-se că se spală, zăbovi alte cîteva minute în baie.

Invrednicire (7)

Drumul de o mie de Li
Iata, mi-a spus strainul, a sosit clipa
sa pleci pe drumul de o mie de Li al vechilor intelepti chinezi.
Cu un pas il vei incepe, desigur, asa incep
toate drumurile -
un pas urias pentru tine, calatorule,
dar vai, neinsemnat pentru universul discursului.

Supă de rață

A trecut ceva vreme şi nu am mai divulgat niciuna din reţetele mele culinare secrete. Aşa că mă grăbesc să va dezvălui astăzi taina supei de rață. Mare atenţie, apar nişte cantităţi şi nişte durate care trebuie să fie respectate la nivel de gram şi centilitru (respectiv zecimi de minut), altfel nu mai iese supă de rață ci supă de găină. Aşadar:

Secretul Pădurii Bătrâne (9)

Şoarecele şchiop   

   Acolo unde se sfârşeşte Pădurea Bătrână (după Corno, care marchează vârful crestei), muntele se termină brusc prin mici văi prăvălite din pământ roşu surpat. Este Valle Secca, ce dă în Valle di Fondo, la şase kilometri de sat. Apa a scobit râpe adânci şi triste, iar din când în când, fără motive aparente, se prăvălesc pietre în jos, urmate de lungi surpături de bolovănişuri care mor încet-încet. Ziua şi noaptea tăcerea e întreruptă de aceste sinistre foşnete.

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(15)

Regele se declară satisfăcut de învăţămintele cuprinse în poveste şi-l întrebă pe Trurl:

— Spune-mi, te rog, stimate constructor, maşina povesteşte oare ceea ce tu ai învăţat-o, sau izvoarele ştiinţei sale sunt în afara ta? Şi apoi, îndrăznesc să subliniez că istoria pe care am auzit-o, frumoasă şi instructivă, nu zic, nu mi se pare totuşi încheiată, pentru că n-am auzit nimic despre ce s-a întâmplat mai departe cu Numeroşii şi cu regele lor cel prostănac.

Hai că pe asta n-o știați (8)

Filigranul 

Filigranul este o urmă slabă care devine vizibilă pe o foaie de hâr­tie când aceasta este ţinută la lumină. Arată mai deschisă la culoare decât restul hârtiei, fiindcă acolo coala este mai subţire.

Cel mai vechi filigran a fost creat din întâmplare la fabrica de hârtie Fabriano din Italia, unde se fabrica hârtie încă din 1260. Pentru scoaterea apei din hârtia umedă se folosea o matriţă, şi din aceasta ieşea o sârmu­liţă. 

Din capturile lui Elliott Erwitt (3)

Invrednicire (6)

Dimineata devreme

Am atatea de facut in dimineata asta si tu

ma tot strigi sa vin inapoi langa tine

in asternutul nesomnului

ca sa mi te cuibaresti la piept

si eu sa-ti mangai parul mirosind precum umbra

pasarii uriase si mute care a plutit azi noapte pret de o clipa

in dreptul ferestrei.

Despre vinovăție

Există o formulă pe care o folosesc toţi mafioţii din politică, indiferent de partidele din care fac parte şi care sună aşa: „orice om este nevinovat până când justiţia va decide altfel”. Cu alte cuvinte Fenechiu, să zicem, până să fie condamnat a avut toată îndreptăţirea să rămână ministru şi să se comporte ca şi cum chiar ar fi fost nevinovat.

Secretul Pădurii Bătrâne (8)

Evaristo

  N-a fost cea mai mare amărăciune a lui Matteo în zilele acelea. In seara următoare, alunecând de-a lungul lui Valle di Fondo, el întâlni alt vânt, cu o putere mai mare.

    — Ce faci tu aici? întrebă Matteo pe un ton grosolan.

  — Sunt vântul văii, dacă-mi dai voie, făcu celălalt, mă numesc Evaristo.

Povestile lui Wilhelm Hauff (25)

Piticul Nas-Lung (3)   

     În acel oraş, ca pretutindeni, erau puţine suflete miloase care să vină în ajutor unui nenorocit, care mai era şi slut pe deasupra. Şi, astfel, nefericitul pitic răbdă toată ziua de foame şi de sete, iar seara fu nevoit să se aciueze pe treptele tari şi reci ale unei biserici. Dar cînd razele soarelui îl treziră a doua zi dimineaţa, el chibzui cum să-şi câştige pîinea, căci taică-său şi maică-sa îl alungaseră. Era prea mîndru ca să slujească drept momeală la un bărbier, nu voia să fie privit ca un caraghios pentru bani; dar de ce să se apuce? Atunci îşi aminti că, sub înfăţi­şarea de veveriţă, învăţase să gătească foarte bine; credea pe drept cuvînt că putea întrece mulţi bucătari; se hotărî deci să-şi folosească cunoştinţele.

    

Invrednicire (5)

Ritual
Stii tu, femeie, ca vantul acesta al carui vuiet
iti increteste pielea omoplatilor,
care clatina tiglele acoperisului si sperie carabusii
adormiti printre pietrele din fundul curtii,
se afla in noaptea asta aici doar pentru tine?

Din povestile lui Stanislaw Lem - Ciberiada(14)

Basmul despre cele trei maşini povestitoare ale regelui Genialon (2)

Ţara Numeroşilor este vestită prin cetăţenii ei, care se disting prin aceea că sunt mulţi. Odată, constructorul Trurl, trecând prin apropierea constelaţiei roşietice a Delirei, se abătu puţin din drum şi zări o planetă care părea că se mişcă de una singură; coborând, înţelese că asta era din cauza mulţimilor care o acopereau şi atunci ateriză, găsind nu fără oarecare greutate, câţiva metri pătraţi de teren relativ liber. Imediat fu înconjurat de localnici, care ţineau să arate cu orice preţ cât sunt ei de mulţi; pentru că strigau cu toţii odată şi fără rânduială, multă vreme nu putu înţelege despre ce e vorba. Iar când, în sfârşit, se dumiri, îi întrebă:

Invrednicire (4)

Rallentando
Prea bine, I-am spus, foarte bine.
Din vorba Ta n-o sa mai ies nici macar cu o cirta.
Cand o sa-mi ceri sa ma desfac in fluturi, o sa ma desfac.
Cand imi vei striga dinlauntru
sa imi inmuguresc pumnul, sa-l infloresc si sa-l pun sa dea rod,
o sa-l inmuguresc, o sa-i rasar printre degete nemaiinflorite petale

Ganduri despre literatura de "mîine" ale lui Marin Preda

Ce vom citi mîine? 

Ce vom citi mîine? Încotro se îndreaptă romanul românesc contemporan? Pentru a răspunde la o astfel de întrebare este necesar, în prealabil, să răspundem la o alta. Care este destinul literaturii în lume la ora actuală? Cu alte cuvinte, ce loc mai ocupă ea în atenţia publicului şi ce semnificaţie mai au valorile estetice în ochii oamenilor? Mai e literatura tot atît de suverană în sfera manifestărilor de conştiinţă ca în secolele trecute? Mai poate cineva scrie ca Saint-Simon „memorii" de zece mii de pagini (cît opera lui Balzac) şi să mai aibă intactă conştiinţa că revelaţiile lui vor interesa publicul, în acest secol în care nimic nu scapă

Secretul Pădurii Bătrâne (7)

Coliba 

   Trec deseori, prin văile pustii, dorinţe funeste, de origine necunoscută. Ele cresc în singurătate, infiltrându-se în adâncul sufletului: ca să te năpădească, e de ajuns uneori să fi contemplat prea mult pădurile în zilele cu vânt de la nord, sau să fi văzut nori în formă de con, sau să fi trecut pe anumite cărări inexplicabile care o apucau spre nord-vest. Aşa i se întâmplă colonelului Procolo. Se născu într-o seară în el o idee care se amplifică puţin câte puţin: dorinţa ca Benvenuto să moară.   

Invrednicire (3)

Conjugarea

De ce imi ceri sa-mi pese de respiratia ta

mai mult decat de urma lasata de zborul unei libelule

in aerul proaspat al diminetii,

la ora cand ferigile vorbesc limba iepurilor de camp

iar regina albinelor intelege, intr-o strafulgerare,

Teorema lui Pitagora?