miercuri, 7 noiembrie 2012

Greva caracaleză pentru Parlament

Vă mai amintiți de o femeie pe nume Cristina Anghel? O învățătoare din Caracal, care în 2010 a făcut greva foamei 70 de zile pentru că nu se aplica legea de majorare a salariilor profesorilor. Șaptezeci de zile e aproape de două ori mai mult decât 40 - numărul zilelor în care Cristos a stat în pustie fără să mănânce. Pare destul de greu de crezut că un om poate să nu mănânce 70 de zile, dar deh, nimeni n-a prins-o mâncând pe furiș sau, dacă a prins-o careva, a păstrat tăcerea. Fapt e că în vremea aia, românii se împărțeau în două, ca de obicei, și în privința afacerii Anghel. Unii o căinau și ziceau: „ce criminal e Băsescu”, alții considerau că e ceva necurat la mijloc. 

Eu unul, le spuneam tuturor că această femeie face greva foamei ca să între în Parlament. Sigur că pentru asta eram  numit cinic, lipsit de sentimente, băsist și în multe alte feluri. Femeia asta, mi se spunea, este o luptătoare pentru o cauză dreaptă, dacă toți am putea face ce face ea atunci România ar deveni o altă țară, în care cu toții am avea de toate. Cu ochii umezi, diverse doamne și domnișoare sensibile vorbeau despre învățătoarea caracaleză ca despre un fel de Ioana d'Arc, visau în tăcere să poată fi și ele atât de darze și neînfricate, să se poată lupta cu un întreg sistem mafiot, corupt, criminal și malefic etc etc. Eu le spuneam, netulburat: „vrea la Parlament”, așa că mă alegeam cu noi epitete și comparații foarte dezavantajoase pentru mine.
În 2012, Anghel a intrat din nou în greva foamei - de data asta vizând ținte mult mai înalte. Omul împotriva căruia se manifesta învățătoarea era nimeni altul decât Jose Manuel Barosso, care își băga coada, precum scaraoțchi, în treburile interne ale României, jignind astfel poporul român. Ciorba trebuia reîncălzită, că din 2010 de când cu cele 70 de zile, românii începuseră să uite. Oh, ce curaj incredibil, ce demnitate, ce spirit de sacrificiu - au început din nou să cânte în cor doamnele și domnișoarele sensibile, acompaniate de liberali, pesediști, vadimisti și alți artiști. În vremea asta, eu râdeam bătându-mi genunchii cu palmele: „vrea la Parlament, oameni buni, nici acum nu vă e clar?” Da' de unde, mi se spunea, e o eroină, tu ești prea înăcrit, ai sufletul împietrit, nu ești în stare să vezi decât ce e rău și urât, vai ție, o să arzi în fundul iadului etc.
Buuuuuuun...ce face astăzi super-eroina din Caracal? Ei bine, n-o să mă credeți: candidează la Parlament! 
Dar pe ce liste candidează ea? Simplu: pe listele USL, din partea partidului controlat de Dan Voiculescu - Felix, zis și Varanul. 
"Ieri m-am hotărât. Incredibil, dar adevărat, adică am spus tot timpul că nu am treabă cu partidele, că nu vreau partid, dar domnul Voiculescu a reușit să mă convingă la telefon" a declarat Cristina Anghel, spre bucuria doamnelor și domnișoarelor sensibile, care acum vor fi mai bine reprezentate și apărate.
Si pentru că s-a băgat pe listă, bineînțeles că au apărut și niște documente - că așa-i în România - din care rezultă clar că în vremea când nu lipsea o zi de pe ecranele televizoarelor, făcând să sângereze inimile anti-băseilor, etalonul moral din Caracal a primit de la trustul lui Voiculescu, sub semnătură, o grămadă de bani, reprezentând drepturi de autor. Cu alte cuvinte, eroina caracaleză a fost plătită ca să vină și să înjure la Băsescu. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!