Din povestile lui Vladimir Colin (3)

Giovanna şi îngerul

Ciudat loc de întîlnire, îşi spuse Giovanna oprindu-se sub dubla arcadă a Porţii Marina.

Briza care-i răvăşea pletele purta în noapte miro­surile grave ale mării, odată cu esenţa florilor şi cu amara mireasmă a ierburilor pitice. Pentru o clipă se păru că simte şi fumul Vezuviului, dar era o iluzie. Stelele scăpărau. De jur împrejur, pornit parcă din pietre şi pini, ţîrîitul cosaşilor echivala sonor neîntrerupta pîlpîire de pe cerul ultramarin, ca un răspuns al pămîntului subliniind dimensiunile tăcerii.

Am venit prea devreme, îşi spuse, privindu-şi ceasul. Într-adevăr, mai erau cîteva minute pînă la miezul nopţii. Vittorio nu întîrzia niciodată... în­cercă să nu se gîndească la el, pentru a amîna declanşarea inevitabilei nelinişti la care prezenţa lui Vittorio o condamna, apoi îşi dădu seama că era prea tîrziu. De altfel, prefera să încerce în absenţa lui şocul regăsirii. Răsuflă adînc şi închise ochii.

O poveste a lui Voltaire (1)

Azi, cand se implinesc 235 de ani de la moartea lui Voltaire, e un bun prilej sa urc primul capitol din povestea lui intitulata "Zadig". N-ar fi rau sa cititi povestea asta, ca sa vedeti ca lumea nu s-a schimbat deloc in ultimele doua sute si ceva de ani. Ia uite:

DA și NU

Cunosc oameni care, în timpul discuţiilor pe care le poartă, recurg la citate din Noul Testament, mai precis din ce a spus Cristos şi a fost consemnat în Evanghelii. Una din vorbele astea sună aşa: „Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei, 5.37)

Unii oameni îşi închipuie că aceste cuvinte trebuie interpretate în sensul renunţării la orice fel de discuţie, omul păstrându-şi în bagajul de cuvinte doar două: da şi nu. Ne putem închipui o lume în care oamenii nu spun nimic altceva decât da şi nu. În scurt timp, nimeni n-ar mai scoate niciun cuvânt, întrucât ca să spui da, trebuie să ţi se fi pus o întrebare, ori nimeni nu poate pune o întrebare folosind doar cuvintele da şi nu. Chiar nu ştiu ce fel de om trebuie să fie acela care îşi poate închipui că a venit Cristos să ne ceară să renunţăm, practic, la funcţia vorbirii. Din fericire, aceşti oameni nu sunt exagerat de mulţi - sau poate sunt, dar se ascund bine de tot.

Somnul de veci (16)

Şaisprezece

M-am apropiat de glasvandul strâns şi m-am uitat la gemuleţul de sus spart. Glonţul din arma lui Carmen îl sfărâmase cu o lovitură. Nu făcuse o gaură. În perete se afla însă o găurică, pe care un ochi expert ar fi descoperit-o destul de repede. Am tras perdeaua peste geamul spart şi-am scos din buzunar pistolul lui Carmen. Era un pistol Banker's Special, calibrul 22, cu gloanţe scobite la vârf. Avea un pat de sidef, iar pe ţeavă era gravat pe o placă mică şi rotundă din argint: „Lui Carmen de la Owen”. Carmen îi fraierea pe toţi.

Am pus pistolul la loc în buzunar, m-am aşezat alături de Brody şi m-am uitat în ochii lui cafenii şi trişti. A trecut un minut. Blonda îşi aranja faţa cu ajutorul unei oglinzi de buzunar. Brody flutură mâna în care ţinea o ţigară şi se răsti la mine:

Lumea pierduta (5)

Controversa

Prin dublul efect al zguduirii fizice, care se produsese după prima mea întrevedere cu profesorul Challenger, şi al zguduirii psihice, care urmase celei de a doua, m-am pomenit în Enmore Park destul de deprimat. In capul care mă durea nu se zbătea decât un singur gând: că auzisem lucruri adevărate, de o importanţă capitală, care îmi vor oferi, atunci când Challenger va binevoi, un reportaj extraordinar pentru "Gazette". O trăsură staţiona la capătul şoselei. Am sărit în ea şi m-am îndreptat spre biroul meu. McArdle era, ca de obicei, la postul lui.

 — Ei bine — a făcut el curios — ce mai nou? Parcă te-ai întoarce de la bătălie, tinere. Să nu-mi spui că ai luat iniţiativa!

 — La început am avut oarecare dificultăţi...

Cruce cu limba

Unul din cele câteva lucruri extraordinare pe care le-am întâlnit/văzut/auzit de-a lungul vieţii, e povestirea unei bătrâne dintr-un sat din Apuseni, al cărei soţ făcuse parte din Rezistenţă, refuzând să accepte - în esenţă - comunismul care se instaura în România. Ce s-a petrecut în anii ăia e cu totul excepţional - a fost un moment în care nişte oameni oarecare, simpli ţărani, profesori, muncitori, preoţi, şi-au descoperit eroismul latent, s-au împotrivit cu preţul vieţii sistemului propus de sovietici şi au suferit pentru ideile şi demnitatea lor mai mult decât, poate, îşi vor fi închipuit că pot suferi.

O coincidenta aparent incredibila

O sa va arat ceva care o sa va faca sa ramaneti fara grai. Pentru ca sunt coincidente si coincidente. De exemplu, daca cineva zice "ganditi-va la un numar intre 1 si 3" si eu ma gandesc la 2 iar Maria tot la 2, asta se poate califica la categoria "coincidente simple". Dar daca cineva ia doi negri Bantu care nu m-au vazut in viata lor si le cere sa ma priveasca, apoi sa spuna un nume si amandoi spun "Raul", atunci treaba devine serioasa. Cu atat mai mult cand coincidentele provin din numere si litere, care nu pot fi influentate de nimic, nici de astre, nici de parapsihologie, de magie sau de telepatie. 

Faceti-va bine (261)

Roua cerului

Denumire ştiinţifică: Drosera rotundifolia.

Prezentare. Roua cerului este una dintre cele mai interesante plante din România, mai ales prin faptul că este carnivoră. Aparţine familiei droseraceelor. Această plantă este consumatoare de insecte, pe care le prinde cu ajutorul perilor de pe frunze şi le digeră cu ajutorul fermenţilor produşi de aceşti peri. 

Jocul mortal

De câte ori mă duc în locuri unde se pot vedea animale sălbatice captive, mă înfior la ideea că unele dintre ele nu renunţă niciodată la libertate. Au înţeles că nu pot ieşi din cuşti, pentru că nu pot roade gratiile, nu pot sparge geamurile şi nu pot sări peste zidurile înalte. Asta nu înseamnă că şi-au luat adio de la libertate. Până în ultima clipă, aceste fiare stau cu simţurile încordate, sperând să apară o cât de mică ocazie de scăpare. O neatenţie a celui care vine să le hrănească, un moment de slăbiciune, nu le trebuie mai mult şi redevin luptătorii din junglă. 

Mici intamplari cu animale (151)

Zurbagiul

Bătrîneţea schimbă firea sălbăticiunilor ca şi pe aceea a oa­menilor. Cunoaştem fiecare bătrîni care au devenit ursuzi, arţăgoşi, acri, avari, mizantropi, duşmănoşi faţă cu toată lumea.

Tot aşa cerbul bătrîn caută singurătatea, nu suferă în jurul lui tineret, e irascibil, gata de bătaie. De asemenea fioroşii mistreţi solitari, „pustnicii" care se înfundă în sihlele cele mai nepă­trunse şi îşi trăiesc viaţa în ură faţă de toate vieţuitoarele. Şi cerbii, şi căpriorii, si vierii bătrîni se apropie de semenii lor numai chemaţi de ademenirile împerecherii.

O tranta povestita de Marin Preda

Neobosita inventivitate a tipului infect

Îmi vine în minte o întîmplare pe care n-am s-o folosesc niciodată în literatura de ficţiune, pentru sim­plul motiv că face parte din acele incidente de viaţă pe care oricum ai încerca să le filtrezi, sensul lor, pe care îl ştii numai tu, scapă cititorului, şi nu rămîne pe hîrtie decît un fapt brut şi inestetic. De aceea am s-o povestesc aici cu sentimentul riscului: întîmplarea mea s-ar putea să nu placă.

Somnul de veci (15)

CINCISPREZECE

Nu i-a plăcut. Îşi prinse între dinţi buza inferi­oară şi sprâncenele i se ascuţiră la colţuri. Întreaga figură i se contractă, devenind vicleană şi răutăcioasă.

Soneria continua să sune. Nici mie nu mi-a plă­cut. Dacă se întâmpla ca vizitatorii să fie Eddie Mars şi băieţii lui, puteam fi lichidat doar pentru faptul că mă găseam acolo. Dacă era poliţia, nu le puteam oferi decât un zâmbet şi o promisiune. Iar dacă erau unii dintre prietenii lui Brody – presupunând c-avea prieteni – s-ar fi putut dovedi mai răi decât el.

Lumea pierduta (4)

Lucrul cel mai important din lume

Abia încuiase uşa, când doamna Challenger s-a şi repezit din sufragerie peste noi. Era grozav de furioasă. S-a proptit înaintea bărbatului ei, ca un cocoş în faţa unui buldog. Se vedea bine că mă văzuse ieşind, dar nu mă văzuse întorcându-mă.

— Eşti o bestie, George! i-a strigat. L-ai rănit pe tânărul acela frumos.

Profesorul a dat-o la o parte cu degetul cel mare:

— Iată-l la spatele meu. N-are nici pe dracu!

De ce-au cazut Becali si Babiuc

Numerele si literele, interpretate cum trebuie la vremea lor, i-ar fi putut scuti pe Becali si Babiuc de puscarie. Intotdeauna atunci cand niste oameni se apuca sa comita ilegalitati, numerele si literele emit avertismente. Din pacate, acele avertismente devin vizibile abia mai tarziu, cand faptele au fost comise si nu mai e nimic de facut. La fel s-a intamplat si in cazul celor doi.

Faceti-va bine (260)

Rostopasca

Denumire ştiinţifică: Chelidonium majus.

Denumire populară: negelariţă.

Prezentare. Rostopasca este o erbacee perenă, din familia papaveraceelor. Planta aceasta – uşor de identificat deoarece atunci când este ruptă elimină un lichid galben, acru şi otrăvitor – creşte sub forma unei tufe bogate. Tulpinile, puternice, au peri lungi, iar frunzele, palmate, au o culoare ciudată – verde bătând spre albăstrui. Florile, între două şi opt pe fiecare plantă, sunt adunate într-o inflorescenţă sub formă de umbelă, culoarea lor fiind galben-aurie. Rostopasca preferă locurile umbroase şi umede. Poate fi întâlnită în flora spontană – pe marginea drumurilor, în liziere, prin grădini mai puţin îngrijite, în păduri. Din punct de vedere medicinal, valoroasă este întreaga plantă. Preparatul principal este un ceai, o infuzie. Tot din rostopască se mai prepară tincturi, mixturi, suc, extracte.

Din pozele lui Corrie McCluskey(2)

AUSCHWITZ

Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (5)

Cum vă place

Pe vremea când Franţa era împărţită în provincii (sau ducate cum erau numite), într-una din aceste provincii domnea un uzur­pator care-l descăunase pe fratele său mai vârstnic, ducele legiuit.

Ducele, alungat astfel din stăpânirile sale, se sihăstrise împreu­nă cu o mână de credincioşi ce-l urmaseră în codrul Ardenilor. Acolo trăia bunul duce cu prietenii săi iubitori, care plecaseră de bunăvoie în surghiun de dragul lui, în vreme ce pământurile şi ve­niturile lor îl îmbogăţeau pe uzurpator. Acolo trăiau ei, la fel cum îşi ducea traiul odinioară haiducul Robin Hood în Anglia; şi mulţi tineri nobili plecau zilnic de la curte către codrul acela; şi pentru ei vremea zbura în tihnă, pe nesimţite, ca pentru cei din vârsta de aur a omenirii. Vara se întindeau la umbra minunată a stufoşilor copaci ai pădurii, privind la zbenguiala jucăuşă a ciutelor sălbatice, şi aces­te necuvântătoare zburdalnice şi rotate, ce păreau a fi locuitorii de baştină ai codrului, le erau atât de dragi, încât îi mâhnea când erau nevoiţi să le ucidă ca să se poată hrăni cu vânat. Când vânturile reci ale iernii îl făceau pe duce să simtă soarta sa potrivnică, le îndura răbdător şi spunea:

Faceti-va bine (259)

Roiniţa

Denumire ştiinţifică: Melissa officinalis.

Denumiri populare: iarba roiului, busuiocul stupului, roişte.

Prezentare. Roiniţa este o plantă erbacee perenă, aparţinând familiei labiatelor. Rizomul, de culoare brun-gălbuie, este lemnificat. Tulpina are muchii şi se ramifică, ajungând până la 80 cm înălţime. Frunzele au formă ovală şi sunt păroase, ca de altfel întreaga parte superioară a tulpinii. Florile formează o inflorescenţă, culoarea lor schimbându-se pe măsură ce floarea evoluează – la început este gălbuie, pentru ca mai apoi să devină albă sau uşor liliachie. 

Trei milenii de umor (21)

Oră matinală într-o cafenea pariziană. Consumatori puţini. La o masă stau de vorbă Scott Fitzgerald şi amicul său, Ernest Hemingway. Vorbesc de ore întregi, de fapt de ieri seara. Ca o concluzie la tot ce s-a spus pînă atunci, Scott oftează amărît:

—    Ehei, bogaţii sunt altfel de oameni, nu cum suntem noi!

—    Ai dreptate, murmură Hemingway, ei au mai mulţi bani.

Lumea pierduta (3)

Un om imposibil...

 Temerile, ca şi nădejdile prietenului meu n-au fost întemeiate. Când am sosit miercuri la sediul "Naturii", am găsit un plic purtând ştampila din West Kensington, pe care numele meu era scris cu nişte litere ca de sârmă ghimpată. Iată ce conţinea plicul:

Mici intamplari cu animale (150)

Duel între răţoi

Căsnicia monogamă a raţelor sălbatice mari (Anas platyrhynchos) nu se scurge fără tulburări. într-adevăr, perechile se formează încă din toamnă şi atunci răţoii îşi joacă dansurile de logodnă, apoi, mai tîrziu, ei iau parte la creşterea puilor. Dar între aceste două puncte extreme, cîte se mai întîmplă! Niciunul dintre cei doi soţi nu se dă în lături de la cîte o mică aventură amoroasă. Scenele de gelozie însă nu lipsesc şi nici duelurile între soţul legitim şi cavalerul întreprinzător. Iar uneori aceste dueluri iau chiar forme serioase. 

Somnul de veci (14)

PAISPREZECE

Era cinci fără zece când am parcat maşina aproa­pe de holul de la intrarea blocului cu apartamente de pe Randall Place. Câteva ferestre erau luminate, iar aparatele de radio răcneau în beznă. M-am suit cu liftul automat până la etajul patru şi-am apucat-o pe un coridor larg, cu covor verde şi lambrisat în sidefiu. Prin uşa deschisă, cu paravan de plasă, sufla o briză rece spre scara de incendiu.

Lângă uşa marcată cu numărul 405 se afla un mic buton de fildeş. L-am apăsat şi mi s-a părut c-am aşteptat o eternitate. Apoi uşa se întredeschise fără zgomot. Se deschise prudent şi furiş. Bărbatul din cadrul ei avea picioare lungi, pieptul larg, umeri înalţi şi ochi căprui-închis pe faţa cafenie inexpre­sivă, care învăţase demult să-şi controleze reacţiile. Un păr ca şpanul îi invadase ceafa, lăsându-i în schimb descoperită o mare suprafaţă din fruntea bombată şi cafenie care, la o privire neatentă, ar fi putut trece drept sălaşul minţii. Ochii întunecaţi mă cercetară impersonal. Degetele lungi, subţiri şi cafenii ţineau marginea uşii. Nu rosti niciun cuvânt.

Din povestile lui Jack London (6)

Neprevăzutul

E uşor de înţeles ceea ce e previzibil. Tendinţa vieţii individuale este, mai curând, statică decât dinamică. Devine propulsare datorită civilizaţiei unde nu se vede decât ceea ce este evident sau neprevăzutul se întâlneşte foarte rar. Totuşi, când se întâmplă ceva neaşteptat, cu consecinţe grave, cei slabi pier. Nu pot reacţiona împotriva neprevăzutului, sunt incapabili să se adapteze rapid la reguli şi legi noi, ciudate. De aceea, pier. Pe de altă parte, există oameni care supravieţuiesc, indivizi antrenaţi care trec dincolo de ceea ce era previzibil şi îşi adaptează vieţile conform noilor, ciudatelor reguli cărora trebuie să li se supună.

Faceti-va bine (258)

Roiba

Denumire ştiinţifică: Rubia tinctorum.

Denumiri populare: iarba de vopsea, garanţa.

Prezentare. Roiba este o plantă erbacee întâlnită în flora spontană. Aparţine familiei rubiaceelor. Rizomul său este mediu dezvoltat, iar tulpina, care poate ajunge la maximum un metru înălţime, are patru muchii. Frunzele sunt lanceolat-eliptice. Florile, mărunte, au culoarea galben-palid şi apar în lunile iunie şi iulie. Fructul de roibă este o bacă brun-roşcată, uneori neagră. Această plantă creşte pe pârloage, în pământuri înţelenite, pe taluzurile drumurilor, pe marginea terenurilor cultivate. Pentru nevoi medicinale se recoltează rădăcina, care are culoare roşie, şi rizomul. Din acestea se prepară infuzie, pulbere, extracte.

Toleranta la infractiuni

Simpatia romanilor pentru infractorul condamnat si inchis pe nume George Becali ar putea avea o explicatie foarte simpla: avem, prin constructie, o toleranta foarte mare la infractiuni. Comitem infractiuni asa cum respiram, de aia, in cele din urma, nu acceptam ca faptele unuia si altuia sunt infractiuni: ni se par ceva in ordinea lucrurilor, ceva natural. Sigur, nu toti devalizam banci, nu toti praduim bani europeni, nu toti sechestram persoane. Dar cu totii (sau foarte multi dintre noi) trecem pe rosu, dam spaga, muncim la negru, ne ducem copiii la meditatii pe care le platim fara sa cerem factura, semnam condica pentru amici, schimbam dolari la coltul strazii și-i țepuimi pe neatenți, descarcam filme de pe torrente etc. 

Smarcuri hanovreze

Etalonul guzganului

Viorel Hrebenciuc, supranumit "Guzganul Rozaliu" si "Etalonul Coruptiei", a facut azi o declaratie absolut incredibila - halucinanta, ar zice Turcescu. Anume, fostul deputat PDL Dan Pasat, care a fost condamnat acum cateva zile la puscarie, nu este vinovat! Pur si simplu stie el, Hrebenciuc, acest lucru. 

Buuuuuuuuuun. Carevasazica, Dan Pasat a fost condamnat de o instanta judecatoreasca la inchisoare pentru santaj si alte manarii pe care, desigur, nu le-a comis. Dar ce sa vezi, Viorel Hrebenciuc - tamaduitorul nedreptatilor si al obidelor -  n-a putut suporta acest abuz cumplit si ne-a revelat, noua profanilor, adevarul: Dan Pasat este nevinovat. 

Lumea pierduta (2)

"Încearcă-ţi norocul cu profesorul Challenger!.."

Am avut întotdeauna, la ziar, o simpatie pentru şeful serviciului de ştiri, McArdle, un bătrânel roşcovan, ursuz şi adus de spate. La rândul meu, speram că nu-i eram antipatic. Bineînţeles, adevăratul meu şef era Beaumont. Dar acesta trăia în atmosfera eterată a unui soi de înălţime olimpiană, până unde nimic nu reuşea să se ridice decât dacă era cel puţin de importanţa unei crize internaţionale sau a unei remanieri de guvern. Îl vedeam din când în când pătrunzând în întunericul sanctuarului său: trecea singuratic şi maiestuos, cu ochii pierduţi, cu gândul la Balcani sau la Golful Persic. Plutea deasupra noastră, departe de noi. Noi nu-l cunoşteam decât pe McArdle, care îl reprezenta în faţa noastră. Când am intrat în biroul lui, bătrânelul mi-a făcut un semn uşor cu capul, ridicându-şi ochelarii până în creştetul său chel.

Conan

Un adevăr înspăimântător

Un adevăr înspăimântător este că „încununarea creației”, așa cum îl numesc creștinii pe Homo Sapiens, este ahtiat după dezastre și eșecuri, indiferent de scara lor. Omul vrea să vadă sânge, suferință, durere, distrugere. Dacă-i vorbești despre altceva te ascultă, dar își pierde iute interesul. Oare de ce? Eu cred că știu: omul nu mai are încredere în creatorul său. Și asta îl face să se gândească tot timpul la sfârșitul Creației - sau cel puțin al unei părticele din Creație. Ici un incendiu, colo o crimă, azi o vijelie, mâine o molimă - încet, încet, opera creatorului este împuținată, ciuntită, înghesuită. În realitate, oamenii nu cred în veșnicie. Nu sunt convinși că va dăinui ceva - nu, totul este sortit pieirii și noi suntem martorii sfârșitului. De mii de ani contemplăm eșecul Creatorului, asta facem. Când ia foc o catedrală, nu privim asta ca pe o oportunitate de a construi una mai înaltă și mai trainică, ci ca pe un prilej de a-i râde în nas celui în numele căruia s-a ridicat construcția. Când moare un nou-născut, ne repezim să-l luăm pe Dumnezeu de guler: „unde e dreptatea ta, acest copil nu a apucat să facă niciun rău?”. Când cade o grindină care ne distruge florile din grădină, nu ne gândim cum să protejăm grădina, ci cum să îl înjurăm pe Dumnezeu că n-a ținut seama de previziunile meteorologilor.
Dar de ce oare suntem atât de înverșunați contra Creatorului? Cred că știu și asta: pentru că El nu se mai arată. Pentru că s-a ascuns acum mai bine de 2000 de ani. Pentru că această retragere ni se pare de neînțeles - nouă, care nu avem nici măcar reprezentarea miliardului, darămite a infinitului - materia primă a lui Dumnezeu.

Faceti-va bine (257)

Rogozul

Denumire ştiinţifică: Carex riparia; Carex arenaria.

Prezentare. Rogozul, o plantă din familia ciperaceelor, este o erbacee iubitoare de umezeală. Cărţile de herbalistică descriu nu mai puţin de opt specii de rogoz. Caracteristic pentru toate aceste plante este faptul că au tulpina muchiată. Rogozul este o plantă înaltă – peste un metru – cu florile grupate în spic terminal. Mulţi naturişti consideră rogozul o plantă fără prea mare importanţă medicinală. Totuşi, marele specialist francez Jean Valnet, include rogozul în categoria plantelor medicinale. Potrivit lui Valnet, rogozul are proprietăţi depurative, diuretice şi sudorifice, fiind util, sub formă de fiertură (decoct), în boli ale articulaţiilor, reumatisme, boli ale pielii. Mai mult decât atât, au fost identificate chiar şi proprietăţi anticancerigene ale preparatelor obţinute din această plantă. În acest sens, Jean Valnet aminteşte de un tratament în cazul unui cancer de limbă.

Orbirea nationala

Stau si ma intreb: de ce oare raspandesc oamenii mesaje precum cel din imagine? Ce-i face pe ei sa il compatimeasca pe unul care a ajuns la puscarie pentru ca a comis infractiuni? In ce fel de societate ar dori ei sa traiasca? Ce s-ar alege de lumea asta daca ea ar fi reorganizata dupa regulile si principiile acestor indivizi? Oare va veni candva si vremea in care toti oamenii vor intelege ca este nevoie de justitie si ca ea trebuie sa fie oarba? 

Din spatele portii negre (5)

Ierarhia fiscală

Directorul general ia de la toţi directorii şi contabilii locali. Directorii şi contabilii iau de la aprovizionare. Directorii mai iau de la primul gardian şi de la portar, care îşi plă­teşte locul ca şi „Primul”. Primul ia dijmă din cei 20% asupra câştigurilor realizate de hoţi la jocul de cărţi şi barbut, procente încasate de gardienii respectivi. Mai ia Pri­mul arendă pentru acordarea monopolului de cizmărie, de văxuit ghetele, de bărbierit, de la un hoţ care exploatează pe deţinuţii de me­serie. Concesionarul general e deţinutul Anghel al Chiranei.

Mici intamplari cu animale (149)

Între doi vieri mistreţi

Pădurarul V. R. supraveghea transportul lemnelor de foc într-o exploatare de fag din regiunea izvoarelor Tîrnavei Mici. Gerul lui ianuarie era aspru, zăpada zăcea groasă. La amiază oamenii s-au strîns în jurul focului, au deznodat trais­tele cu merinde şi acum îşi pîrpăleau bucăţile de slănină în ţepile frigărilor, deasupra jeraticului. Vorbe cădeau puţine, piciorul de munte era degerat în tăcere. Aşa au putut auzi ve­nind din valea de dincolo un guiţat scurt, apoi frînturi de gro­hăit. Mistreţi erau, veniţi la jir; se băteau desigur vierii, acum în zodia împerecherii. S-a tulburat pădurarul că tocmai de data aceasta şi-a lăsat puşca acasă în cui (odată se întîmplă să-ţi fie lene să o mai porţi în spinare, şi atunci se potriveşte să ai mai mare nevoie de ea). Totuşi nu s-a răbdat să nu meargă să vadă ce se întîmplă acolo. A pus mîna pe o secure, a luat doi oameni şi au pornit în grabă.

Pozele educative ale lui Frieke Janssen

O impresionanta poveste a lui Stefan Zweig(3)

Poate vă amintiţi — v-am istorisit adineauri — că la niciun om nu mă izbise expresia de aviditate şi de pasiune într-un exces atât de nelegiuit, ca la acel străin în faţa mesei de joc. Şi vă spun că n-am văzut niciodată, nici la copiii care în somnul lor de sugaci au o fluturare de veselie îngerească, o asemenea expresie de luminozitate pură, de adevărată beatitudine. Acel chip exprima, cu o plasticitate unică, toate sentimentele; de data asta, o destindere paradiziacă de sub orice apăsare lăuntrică, o eliberare, simţământul de a fi salvat. 

Somnul de veci (13)

TREISPREZECE
Era un om cenuşiu, îmbrăcat complet în cenuşiu, cu excepţia pantofilor negri lustruiţi şi a celor două diamante stacojii, înfipte în cravata de mătase cenu­şie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămaşă cenuşie, iar costumul la două rânduri dintr-un flanel moale, era superb croit. La vederea lui Carmen, îşi scoase pălăria cenuşie iar părul de sub ea era cenuşiu şi fin de parc-ar fi fost cernut printr-un voal. Sprâncenele groase îi dădeau un aspect vag spor­tiv. Bărbia era lungă, nasul coroiat, ochii cenuşii, gânditori, privind puţin pieziş, deoarece cuta de deasupra pleoapei le acoperea colţul.

Rămase pe loc politicos, cu o mână pe uşa din spate, iar în cealaltă cu o pălărie cenuşie, pe care o lovea încet de şold. Părea dur, dar fără a fi brutal. Avea mai degrabă duritatea unui sportiv trecut prin multe. Nu era însă un sportiv. Era Eddie Mars.

Faceti-va bine (256)

Rodul pământului

Denumire ştiinţifică: Arum maculatum; Arum orientale.

Denumire populară: calendarul codrului.

Prezentare. Rodul pământului este o erbacee perenă. Această plantă are în sol un tubercul bine dezvoltat, de formă cilindrică, rareori de formă ovoidală. Frunzele sunt mari, groase, lucioase, puternic clorofilate, cu peţiolul lung. Inflorescenţa este un spic alb-gălbui care se dezvoltă în lunile aprilie, mai şi iunie. Fructele de rodul pământului sunt nişte boabe roşii. Rodul pământului creşte prin păduri, în zone umbroase şi umede. Pentru nevoi medicinale se foloseşte rădăcina (tuberculul), care se recoltează primăvara foarte devreme. Unii specialişti recomandă, pentru preparate medicinale, şi fructul bine maturizat.

Lumea pierduta (1)

Azi se implinesc 154 de ani de la nasterea lui Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes. Pentru mine, insa, el este in primul rand autorul seriei de povesti cu profesorul Challenger, povesti pe care le-am citit, pe la 13 ani, in nestire - adica le-am tot recitit pana am ajuns sa stiu fragmente intregi pe de rost. Asa ca pentru a-l omagia pe Doyle, o sa urc incepand de azi cartea lui intitulata "The lost world".

Incognito printre lalele (3)

Trei milenii de umor (20)

Upton Sinclair era un om cu un temperament vulcanic, greu de suportat. Într-o zi a căzut greu bolnav la pat. Speriată, soţia i-a spus medicului curant, aflat la căpătîiul bolna­vului:

—  Ce să mă fac dacă moare? Nu ştiu cum să mă descurc fără el!

—  Stimată Mrs Sinclair, a consolat-o slujitorul lui Esculap. Primo: soţului dumneavoastră îi merge mai bine. Secundo: să nu vă îngrijoraţi cum o să vă descurcaţi fără el, ci mai degrabă cum are să se înţeleagă Dumnezeu cu el, acolo sus!

Mici intamplari cu animale (148)

Un caz istorisit de profesorul univer­sitar E. B.

Eram la vînătoare de cerbi în toamna anului 1918. Mă însoţea un prieten şi pădurarul din Sărata, cu care zeci de ani am hoinărit împreună. Vînam pe la obîrşiile Ceremuşului. Pe panta unui început de vale în formă de căldare, puţin deasu­pra unei cărări care se trăgea de-a curmezişul coastei, răgea un cerb care, după toate semnele, trebuia să fie unul potrivit cu ambiţiile mele. însoţitorii mei s-au aşezat pe cărare în colţul căldării, iar eu am pornit sprinten şi plin de nădejde să apropii cerbul. Ajuns mai în apropierea locului respectiv, cerbul a tăcut deodată şi a trebuit să aştept pironit pe loc multişor pînă a dat din nou glas, dar acum cu mult mai din sus, aproape de creasta piciorului care mărginea căldarea. Am păşit repede pe cealaltă pantă a piciorului de munte, cu gîndul să ies înain­tea cerbului, şi aud boncăluind un alt cerb, de dincolo de picior. 

O impresionanta poveste a lui Stefan Zweig(2)

Când în seara aceea am intrat şi, trecând pe lângă două mese supraîncărcate, m-am îndreptat spre a treia pregătind câteva piese de aur, am auzit surprinsă — în acea pauză fără vorbe, atât de încordată, parcă ameninţătoare de atâta tăcere, care intervine totdeauna când bila, istovită de moarte, ezită numai între două numere — am auzit tocmai în faţă un vacarm ciudat, o trosnitură şi o pocnitură ca de încheieturi rupte. Involuntar, m-am uitat acolo. Şi atunci am văzut — într-adevăr, m-am înspăimântat! — două mâini cum nu mai văzusem niciodată, două mâini care, asemeni unor animale înverşunate, se frământau una într-alta şi se întindeau sau se cabrau atât de convulsiv încât încheieturile degetelor trosneau cu zgomotul sec al nucilor ce se sparg. Erau mâini de o frumuseţe rară, neobişnuit de lungi, neobişnuit de înguste şi totuşi strunite tare de muşchi, foarte albe, cu vârful unghiilor palide, cu spatula sidefie delicat rotunjită. Le-am privit apoi toată seara — da, le-am admirat, acele mâini extraordinare, chiar unice — dar ceea ce m-a umplut de spaimă era pasiunea, expresia nebunesc de pătimaşă, îmbrăţişarea lor spasmodică. 

La judecata lui Tembescu

Dupa ce Becali a intrat la zdup, toate televiziunile s-au napustit sa ceara parerea oamenilor de pe strada cu privire la acest eveniment. Ce se poate auzi acolo, te face sa te iei cu mainile de cap: Becali ii ajuta pe cei saraci, Becali a dat bani la biserici, Becali a construit case pentru sinistrati etc. Asa, si? Daca a facut astea, el are voie sa comita infractiuni fara sa fie pedepsit? Se pare ca da, in mintea romanilor educati sub Ceausescu si sub Iliescu. Astea sunt, printre multe altele, efectele negative ale indobitocirii programate, ale populismului, ale acordarii periodice de pomeni din partea politicienilor. Te apuca scarba.

De ce-a pierdut Ouatu (5)

În acest nou post pe tema intervenţiei malefice a numărului 13 în desfăşurarea Eurovision 2013, o să folosesc, în sfârşit, funcţia liniară şi numerele lui Catalan. O să vedeţi cum apare 13 acolo unde nici nu te aştepţi, precum şi cât de subtil interferează el cu numerele prezente la Malmo.
Întâi de toate, să observăm că regulamentul acestei ediţii a prevăzut ca atât în semifinale cât şi în finală, concurenţii să primească, după combinarea voturilor de la televoting şi a celor acordate de juriul naţional, un număr de puncte din următorul şir descrescător: 12, 10, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1. Aşadar nimeni nu a primit 11 puncte, sau 9. 

Faceti-va bine (255)

Rodiul

Denumire ştiinţifică: Punica granatum.

Prezentare. Uşor de găsit în zona mediteraneană, rodiul este un arbust din familia punicaceelor. Îşi are originea în Persia şi Mesopotamia. Rodiul este spinos şi are frunze lucioase, lanceolate, înălţimea sa obişnuită fiind de trei-cinci metri. Florile, în număr mare, au culoarea roşie, fiind deosebit de frumoase. Din acest motiv, rodiul este o plantă ornamentală foarte apreciată. Fructul său este original ca structură, se numeşte rodie şi mai este cunoscut şi sub numele de granată. Proprietăţi medicinale au scoarţa de pe rădăcini, bobocii florali, fructele, seminţele. Se prepară pulbere, infuzie, decoct. Seminţele se pisează, iar fructele se consumă ca atare. Decoctul de coajă de rădăcină va fi folosit cu precauţie – poate produce intoxicaţii.

Becali, intre Dumnezeu si Satana

Pentru potlogariile facute cu niste terenuri ale Armatei acum vreo cincisprezece ani, Gigi Becali, Victor Babiuc si Dumitru Cioflina au fost condamnati la puscarie cu executare. Eu nu vreau sa fac teorii de tipul "pana la urma dreptatea triumfa", pentru ca stiu ca nu este asa. Cred ca exista in Romania o multime mare de infractori care au scapat de condamnare prin prescrierea faptelor, dupa cum exista o foarte mare multime de romani care au savarsit infractiuni si nici macar nu au fost intrebati de sanatate, daramite sa fie trimisi in judecata. 

Incognito printre lalele (2)

De ce-a pierdut Ouatu (4)

Sa facem acum puțină GEMATRIA, ca aici, aici sau aici.

Începem cu prenumele şi numele reprezentantului nostru.
CEZAR se transformă în 3+5+26+1+18 şi observăm că 26 = 2*13, 18-5=13, iar numerele rămase, 3 şi 1, puse unul lângă celălalt, formează numărul 13.
OUATU conduce la 15+21+1+20+21, care se mai scrie aşa: (13*1+2)+(13*1+8)+(13*0+1)+(13*1+7)+(13*1+8). 
Adunând resturile din paranteze, obţinem: 2+8+1+7+8 =26, iar 26 = 2*13. Mai departe, 3+5+26+1+18=53 şi 15+21+1+20+21=78. Dar 53+78=131 şi este limpede că numărul 13 apare din nou, într-un mod spectaculos. Poate ar mai trebui spus că numărul prim 131 are o proprietate interesantă: oricum i-am amesteca cifrele, obţinem tot un număr prim: 113, 311. Astfel de numere prime se mai numesc numere prime absolute. Primele 17 numere prime absolute sunt: 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 31, 37, 71, 73, 79, 97, 113, 131, 199, 311. 
Dacă facem diferenţa 78-53, obţinem 25, care citit de la coadă la cap este 52, iar 52=4*13.
Dar să vedem cine a câştigat concursul: o interpretă pe nume Emmelie de Forest. Acestui nume îi corespunde 5+13+13+5+12+9+5+(4+5)+6+15+18+5+19+20 = 154. Interpreta este din Danemarca. Simbolul acestei ţări este DK. DK, prin Gematria, duce la 4+11 = 15. 
Atenţie acum: interpretei îi corespunde 154, ţării din care provine ea îi corespunde 15. Adunând, obţinem: 154+15=169. Dar 169 este 13*13!
Hai să mergem puţin şi la Malmo, oraşul unde s-a desfăşurat concursul.
Aplicând Gematria, obţinem pentru Malmo următoarea expresie: 13+1+12+13+15 şi cred că oricine este frapat de faptul că aici apare din nou numărul 13, de trei ori: 13, 1+12, 13,
Dacă mai ţinem seama că Malmo a fost întemeiat ca oraş în sec XIII şi că el se află la 13 grade longitudine estică, totul începe să fie oarecum ciudat.

P3
P5

Mici intamplari cu animale (147)

Inginerul silvic P. I. conducea un oaspete din străină­tate la muget de cerbi în Munţii Sebeşului. Gîndul şi truda le erau concentrate asupra unui taur bătrîn, cu o voce impresio­nantă, cu urmă ca de bou. Numai vocea si urmele erau cele ce-l trădau vînătorilor pe acest cerb şi îi făceau să-l socotească mai puternic în coarne decît toţi ceilalţi. De văzut nu l-au putut vedea nicicînd: taurul bătrîn şi viclean se retrăgea în ascunzişul lui şi înceta să mugească încă din noapte, iar seara nu ieşea şi nu boncăluia decît după ce se făcea întuneric. 

O impresionanta poveste a lui Stefan Zweig(1)

Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei (1)

În mica pensiune de pe Riviera unde am locuit cu zece ani înainte de război, izbucnise la masa noastră o discuţie violentă care, pe neaşteptate, ameninţa să degenereze în contraziceri turbate, ba chiar în duşmănii şi insulte. Cei mai mulţi oameni au imaginaţia tocită. Mai că nu-i poate interesa ceea ce nu-i atinge direct şi nu le împinge insistent în minte o pană ascuţită. Dar dacă vreodată se întâmplă ceva, fie şi un lucru mărunt, în nemijlocita apropiere a simţirii lor, aceasta trezeşte în ei o patimă nemăsurată. Atunci înlocuiesc oarecum obişnuita lipsă de interes printr-o vehemenţă deplasată şi exagerată.

De ce-a pierdut Ouatu (3)

So, a venit vremea să încep să vă arăt incredibilele coincidenţe care au guvernat Eurovision 2013 şi în urma cărora Cezar Ouatu, reprezentantul României, a pierdut catastrofal, după ce multă lume a vorbit despre posibilitatea ca el să câştige marele trofeu. Am spus că pentru a înţelege în profunzime lucrurile, e nevoie de câteva cunoştinţe de matematică. V-am reamintit, la P2, funcţia liniară, iar la P1 v-am prezentat numerele Catalan. Astăzi o să vă arăt cum şi-a băgat coada numărul 13 în întreaga afacere. Iată faptele.

Trei milenii de umor (19)

În dramele lui Karl Schonherr figurau două sau, în cazuri excepţionale, trei personaje. Odată, Egon Friedell, autorul lu­crării „Istoria culturală a epocii moderne", a afirmat despre Schonherr următoarele:

— Acum lucrează la o piesă de teatru în trei acte, complet comprimată. De altfel, nu apare decît un singur erou, un tirolez surdo-mut.

 

Adăugaţi o legendă

Adăugaţi o legendă

Faceti-va bine (254)

Ridichea

Denumire ştiinţifică: Raphanus sativus (ridichea roşie); Raphanus niger (ridichea neagră).

Prezentare. Ridichea este o erbacee bienală. Aparţine de familia cruciferelor şi este caracterizată printr-o rădăcină îngroşată, alungită sau sferică, neagră, roşie sau albă. Frunzele de ridiche sunt fragede şi crestate, peţiolul fiind lung şi puternic. Ridichea este una dintre cele mai vechi plante cultivate, în Antichitate fiind considerată o adevărată delicatesă la masă, dar şi un remediu în multe afecţiuni, printre care hidropizia, tusea, lipsa poftei de mâncare, indigestia. Folosită, în mod curent, şi în alimentaţia din zilele noastre, ridichea revine în atenţie şi ca plantă medicinală. Este vorba, mai ales, despre ridichea neagră, din care se prepară suc, sirop, dar care se dă şi prin răzătoare, pentru a fi consumată imediat sau pentru a se prepara un bandaj, utilizat în aplicaţii locale. Combinate cu miere, sucurile de ridiche pot fi uşor de consumat.