luni, 11 martie 2013

Anus contra naturii

Uitându-mă eu aseară la televizor, am dat peste emisiunea unuia dintre cei doi măscărici care fac monolog în faţa micului ecran. Sincer, nu ştiu dacă în ţările în care normalitatea s-a instalat şi nu mai pleacă, ființează astfel de emisiuni. Evident, există personaje de genul Oprah, ori Jay Leno, care fac (sau făceau, nu mai am idee) emisiuni de genul „eu centrez eu dau cu capul”, dar din câte am văzut, acolo vin (sau veneau) şi invitaţi, aşa încât nu cred că se poate întâmpla ca într-o astfel de emisiune să fie terfelit un personaj, fie el şi politic, câte o oră încheiată, fără că el să poate interveni măcar un minut, aşa cum se face la televiziunile noastre de hazna.
Aceşti indivizi care otrăvesc lumea cu aşa-zisele lor „pamflete”, au obiceiul să se atace între ei. Pentru că, bineînţeles, fiecare pretinde că ocupă poziţia corectă. Badea spurcă purulent tot ce înseamnă Băsescu - PDL, Banciu înjură scârbos (uneori în franceză), tot ce înseamnă Năstase - Antonescu - USL. După care se târăsc reciproc în căcat, fiecare, evident, pe propriul post.
Societatea românească este polarizată în funcţie de ăştia doi, adică de forţele pe care le reprezintă. Şi nimeni nu-şi pune problema că ar putea să fie şi altfel. Cred că românii ar suferi enorm dacă s-ar termina odată cu mizeria asta, dacă societatea s-ar reuni sub un stindard oarecare şi, în loc de Mircea Badea şi Radu Banciu am avea realizatori care, în loc să înjure, ar susţine puncte de vedere. Românii nu asta vor, trebuie bine înţeles. Românii au nevoie şi de Badea şi de Banciu - un fel de anus contra naturii amândoi, prin care se scurg toate mizeriile din cele două tabere ale politicii şi se acumulează în creierele noastre. Românii, scufundaţi până la gât în câte o tabără,  nu construiesc nimic, pentru că nu asta îi interesează, ci să facă în aşa fel încât să nu construiască cei din tabăra cealaltă. Iar conducătorii politici îi încurajează să persevereze.
Cred că nu prostia caracterizează masele în ţara noastră, ci această dorinţa înnăscută şi cultivată de a avea pe cine să înjure şi să dea vina. Ne dăm latini, dar avem suflete de zaporojeni căzuţi în mizerie de-ai lui Taras Bulba.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!