Supa şi norii
Mica
mea scumpă nebună îmi dădea să cinez şi, prin fereastra deschisă a sufrageriei,
contemplam nestatornicele arhitecturi pe care Dumnezeu le face din aburi,
minunatele alcătuiri ale impalpabilului. Şi, contemplîndu-le, îmi spuneam:
„Toate aceste fantasmagorii sunt aproape la fel de frumoase ca ochii scumpei
mele frumoase, mica nebună monstruoasă cu ochi verzi".
Şi deodată mă pomenii în spate cu o straşnică lovitură
de pumn, şi auzii un glas înăsprit şi încîntător, un glas isteric şi răguşit
parcă de rachiu, glasul micii mele preascumpe, care zicea: „Nu-ţi mănînci odată
supa, dracii tăi de negustor de nori?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu