Rateul Schengen

Aseara, la emisiunea lui Turcescu de la B1Tv, se discuta, cum cred ca se intampla pe la toate postrurile in aceste zile, despre rateul Schengen. Chiar daca, asa cum am aflat ulterior, exista niste sondaje din care reiese ca romanii habar nu au ce e ala Spatiul Schengen, toata lumea au aflat ca am ratat intrarea in el. Dupa care, politicienii s-au prezentat in studiourile televiziunilor si s-au apucat de discutii pe aceasta tema.

La Turcescu, erau doi politicieni: Andreea Vass, deputat PDL si Mihaita Calimente, deputat USL, reprezentand PNL. Cand am pornit eu televizorul, cei doi politicieni tocmai aveau o disputa. Calimente combatea la greu, cu vocea lui groasa si ragusita, explicand ca in Schengen lucrurile nu merg cum crede Basescu, pentru ca ele merg cum crede Antonescu etc. La care Vass l-a intrebat: "Stiti cate state sunt in Schengen in momentul de fata?" La care Calimente s-a facut de cacat pentru tot restul vietii lui, balbaindu-se si pana la urma zicand o dobitocie, anume ca in Schengen sunt "vreo" 23 de tari. Omul nu avea habar cum stau lucrurile, dar asta nu-l impiedica sa vorbeasca de parca ar fi fost super-competent in chestiune.

Marea masa a romanilor nu pricepe si pace ca astfel de farseuri ne tin pe loc si ne re-indreapta catre Rusia, care ne asteapta cu bratele deschise. Cum o sa accepte Europa ca Romania indeplineste vreun criteriu european, cata vreme tara e condusa de astfel de oameni? In Europa e simplu: oficialul care vorbeste despre o chestiune, este un om care stie tot ce se poate sti despre subiect. La noi nu: oricine vorbeste despre orice, pentru ca scopul nu este sa raspunzi in cunostinta de cauza, ci sa-i dai palme adversarului. Din cauza asta la noi se pune intrebarea: "va veti intalni cu presedintele Basescu?" si se primeste raspunsul: "ce sa caut eu la Basescu, sa-si vada de treaba lui"; la noi se intreaba "care este nivelul absorbtiei fondurilor?" si se raspunde "intrebarea asta s-o puneti in ziarul vostru, care nu stie decat sa loveasca in noi, cei care incercam sa si facem ceva in tara asta". Si oamenii, plebea, asista cu placere la astfel de discutii, fara sa priceapa ca dupa ce se termina spectacolul, ramanem, vorba ceea, cu "saracia si nevoile".